Funcționalitatea verbelor de origine engleză relativ recente în limba română

Rezumat

Încadrarea englezismelor în vocabularul limbii române presupune un proces îndelungat: identificare, frecvență, necesitate, adoptare, adaptare, funcționalitate. Pentru a putea fi incluse în noul sistem lingvistic, odată acceptate, inovațiile lexicale se supun unor modificări, ajustări sub aspect fonetic, ortografic, morfologic, semantic. În lucrarea de față, ne propunem să urmărim unele aspecte de integrare a verbelor cu origine engleză în sistemul morfologic românesc. Am utilizat pentru analiză formații verbale preluate din limba engleză, a căror pătrundere, folosire și frecvență au fost favorizate de existența substantivelor corespunzătoare în limba română, acestea fiind asimilate anterior verbelor respective. Alcătuite din rădăcini neologice engleze pe cale derivativă, cu mijloace românești de sufixare (-a, -iza, -i, -ui), calchiate, traduse, dezvoltând noi sensuri în diferite domenii, verbele-englezisme se încadrează, fără mari dificultăți, în conjugările specifice limbii române: I-a și a IV-a.

DOI: https://doi.org/10.52505/1857-4300.2023.1(319).05