Rezumat
În acest articol este examinată poezia lui Pan Halippa, care, ca și Alexei Mateevici sauIon Buzdugan, a pornit de la o înțelegere aparte a canoanelor poeticității. Poeții basarabenidin generația Unirii, ca şi ardelenii de la cealaltă margine a românismului, au fost preocupațiconstant de ideea națională, de eticul ardent, de continuarea unei direcții tranșante a poezieidirecte, mimetice care să aibă la baza modalității de transfigurare convenția clasicizantă,poetica văzului, limbajul tranzitiv. Într-o formulă esențializată, poezia lui Halippa esteo adaptare a romantismului la sămănătorism.