Studiu lingvistic asupra manuscrisului Sandipa. Sintaxa (4.2.). Sintaxa propoziției (2)

Rezumat

Articolul descrie procesele sintactice care se produc la nivelul părților de propoziție. Sunt examinate trăsăturile caracteristice ale complementelor, grupate tradițional (după conținutul lor) în complemente necircumstanțiale și complemente circumstanțiale, consemnate în textul romanului popular Sandipa, copie manuscrisă datată la sfârșitul secolului al XVIII-lea în partea de nord a Moldovei istorice și păstrată la Biblioteca de Stat Rusă, Moscova (ms. rom. 824, fondul Grigorovici). Dintre acestea, rețin atenția, în primul rând, acele complemente care se întrebuințau curent în textele aparținând mai ales secolului al XVI-lea, unele din ele păstrându-și particularutăţile până spre sfârșitul perioadei vechi, concurate însă puternic, pe măsură ce înaintăm în timp, de complementele acceptate ulterior, ca structură, de norma românei actuale. Fenomenele sintactice sunt cercetate și din punctul de vedere al prezenței acestora în scrierile contemporane cu manuscrisul de care ne ocupăm, făcându-se referire, după caz, și la situația din limba literară actuală.

DOI: https://doi.org/10.52505/1857-4300.2022.3(318).05