Rezumat
Lucrarea de față își propune o analiză a strategiilor retorice utilizate de Alexandru Paleologu în eseul Elogiul memoriei, inclus în volumul Despre lucrurile cu adevărat importante (1998). Demersul investighează modul în care autorul construiește un discurs de tip epidictic, menit să consolideze adeziunea la valori fundamentale precum memoria, justiția, responsabilitatea morală și identitatea colectivă. Analiza evidențiază adaptarea atentă la destinatar, realizată prin activarea fondului comun de cunoștințe, anticiparea și demontarea argumentelor adversarilor, precum și prin utilizarea corecției cu scop didactic. Un rol central îl joacă limbajul evaluativ și recursul constant la patos, care intensifică forța persuasivă a discursului fără a anula componenta rațională a argumentării. Alexandru Paleologu îmbină logosul (prin exemplificări istorice și analogii) cu etosul preexistent al eseistului și cu o expresivitate afectivă pronunțată, menită să provoace nu doar schimbarea opiniilor, ci și o reacție de ordin etic.
DOI: https://doi.org/10.52505/1857-4300.2026.1(326).09
