Rezumat
În traducerea literară, una dintre cele mai mari dificultăți de transpunere din limba-sursă în limba-țintă se referă la construcțiile fixe. Expresiile idiomatice și proverbele reflectă istoria, civilizația și fondul comun de cunoștințe pe care îl împărtășesc membrii unei comunități. Fiecare limbă, cu posibilitățile ei expresive, se înscrie într-un context cultural, social sau geografic, iar câmpurile semantice aferente vocabularului diverselor limbi deseori nu coincid.
În lucrare se urmăresc tehnicile și strategiile de transpunere, din limba rusă în limba română, a construcțiilor fixe din romanul Crimă și pedeapsă, de Fiodor Dostoievski: echivalarea semantică, transferul direct, perifraza. În acest proces, soluțiile propuse de traducători mențin, în cele mai multe cazuri, denotațiile și conotațiile originalului, precum și plasticitatea imaginii, specificul național, identitatea de registru.