Rezumat
Pornim, în articolul de față, de la ideea că discursul, produs în cadrul unui act de comunicare, implică, pe de o parte, raportarea la un nivel de referință, și, pe de altă parte, raportarea la un anumit context al enunțării ce este văzut ca spațiu fizic, temporal, social, cultural, psihologic sau cognitiv. În urma desemnării prin mijloace de limbă a unui eveniment, a unei stări de lucruri din realitate, relaționată la contextualizarea spațială a informației prezentată în cadrul discursului, se constituie un nivel al organizării informației codificate la nivelul structurii referențiale a enunțului (și discursului). Nivel pe care ne propunem să-l analizăm.