Rezumat
Opera crengiană este o inepuizabilă sursă de expresivitate, care se pretează la polivalente interpretări, din diverse perspective, niciodată finite. Studiul de față analizează indicii de variație lexicali ai „Amintirilor din copilărie” prin prisma dimensiunilor variaționale: diacronie, diatopie, diastratie și diafazie. Inventarierea acestora ne permite să observăm că lucrarea lui Ion Creangă abundă în semnificații expresiv-estetice contextuale și este un model perfect de redare a funcționării simultane armonioase a acestor indici, ce edifică, de fapt, caracterul oral și popular al scriiturii crengiene. Unităţile lexicale învechite, arhaice, precum şi cuvintele de origine slavă sunt indici ai variaţiei diacronice și diatopice, iar termeni ai meseriilor populare sau lexeme referitoare la viaţa satului şi la activităţile acestuia devin indici diastratici, inserarea intenționată a acestora implicând variate stări despirit, emoţii sau atitudini.