Rezumat
În articolul de față ne propunem, pentru prima dată în lingvistica românească,să explicăm direcțiile de bază în studierea unei noi discipline lingvistice, motivologiași utilizarea unor termeni proprii motivologiei, unii din ei fiind traduși sau actualizațide autoare, pentru a fi puși în circuitul lingvistic românesc. Relațiile motivaționaleale cuvintelor și ale unităților polilexicale stabile alcătuiesc o universalie lingvistică, ele acoperă aproape toate unitățile lexicale și polilexicale din limbă, lăsând în afara„influenței” lor un procent neînsemnat al unităților de limbă „singulare”. Începutulformării motivologiei ca știință se referă la anii ’70 ai secolului al XX-lea. În studiulde față se trasează domeniile de cercetare cu privire la motivația lexicală și ceastructurală, forma internă a unității glotice, tipurile de motivație a unităților lexicaleși polilexicale, relațiile motivaţionale ca tip de relații sistemice în lexic, motivațiaîn text și metatext, paradigma motivațională, motivația cuvintelor și a unitățilorpolilexicale stabile ca fenomen lexical etc.