Rezumat
Prelucrarea minereului de fier pe teritoriul românesc este cunoscută din prima jumătate a mileniului al doilea î.e.n. Fierul a servit ca materie primă pentru confecționarea uneltelor. În practica meseriei de fierar, vocabularul meseriașilor s-a îmbogățit cu cuvinte care desemnau obiectele confecționate, uneltele folosite, detalii ale formelor și motivelor ornamentale. Unele cuvinte din terminologia prelucrării fierului au ajuns porecle atribuite diferitelor persoane. Poreclele au devenit în timp nume de familie neoficiale, multe dintre ele stabilizându-se prin Legea asupra numelui din 1895 ca nume de familie consacrate.