Rezumat
Articolul îl plasează pe Constantin Dobrogeanu-Gherea în contextul sociologiei cunoașterii, analizând conceptul de „artist-cetățean” și materialismul economic ca forme de mediere culturală între realismul rus și spațiul românesc. Studiul de caz propus examinează mecanismele ideologice ale interpretării critice în eseul lui Gherea „«Generația nouă» de Turgheniev” (1886), investigând raportul dintre criteriul estetic și cel ideologic. Deși Gherea recunoaște valoarea artistică a realismului lui Turgheniev, lectura sa este structurată de o grilă sociopolitică care generează tensiuni și „corecții” ideologice ale textului. Din perspectiva teoriei lui Louis Althusser despre aparatele ideologice de stat, studiul arată că lectura lui Gherea funcționează ca un instrument de formare a conștiințelor, nu ca o interpretare sociologizantă restrânsă. Gherea valorifică prestigiul literar al lui Turgheniev ca pe o „poziție de luptă” în interiorul culturii române, transformând lectura critică într-un instrument de contestare a ideologiei conservatoare și de legitimare a idealurilor socialiste. În această cheie, viziunea lui Gherea arată atât limitele, cât și posibilitățile criticii sociologice de la sfârșitul secolului XIX.
DOI: https://doi.org/10.52505/1857-4300.2026.1(326).06
