Rezumat
Articolul se centrează pe interpretarea apei în dubla sa ipostază benefică și malefică în proza scriitorilor români (V. Voiculescu, M. Eliade, Al. Popescu, R. Găvan, V. Beșleagă) și americani (C. Oates, J.T. MacGregor). Partea teoretică a articolului este axată pe analizele pertinente ale imaginarului realizate de C.G. Jung, S. Freud, M. Klein, Cr. Gavriluță, A. Poruciuc și pe conceptele de ambivalență, clivaj, dublă reprezentare, pulsiune a eului, legenda Doflului. Autoarea surprinde negreața apei (tulbure, cleioasă) în contrast cu trăirile personajelor. Valențele negative ale apei cresc în intensitate, iar apa devine un instrument util în sondarea zonelor obscure ale inconștientului personajelor. Articolul pune în discuție imaginarul apei: de la reprezentările cotidiene surprinse în expresii și ziceri populare, la operele literare, în care imaginarul acvatic se amplifică în redări negative.