Rezumat
Articolul are ca obiectiv principal realizarea unei tipologii a verbelor în funcție de trăsăturile lor semantice. Sunt examinate și descrise cele mai generale trăsături care definesc verbul sub aspectul celor trei componente ale valorii lui funcțional- semantice: intensiunea, extensiunea și implicația. În același timp, studiul încearcă să releve relaţia dintre structura semantică a verbelor și funcționarea lor în enunț. Prin acest obiectiv el depăşeşte nivelul cuvintelor izolate analizând manifestarea verbelor în structura enunţului. Având în vedere rolul verbului în constituirea și funcționarea enunțului, ar trebui să admitem că stabilirea trăsăturilor semantice
cu relevanță pentru comportamentul lor morfosintactic ar putea servi drept factor important pentru descrierea funcțional-semantică a enunțurilor. În felul acesta, examinarea modului în care categoriile semantice se manifestă în plan sintactic ar aduce un plus de lumină în ce privește mecanismul articulării nivelurilor semantic și sintactic în actul comunicării.
DOI: https://doi.org/10.52505/1857-4300.2024.1(322).01