Rezumat
Dialogul socratic ca practică discursivă a fost reînviat în contemporaneitate, fiind pus în operă în diverse medii, fapt ce confirmă viabilitatea și actualitatea acestui tip de conversație. În acest sens, în articolul de față a fost analizată, cu mijloacele analizei discursului, transcrierea unei ședințe de dialog socratic. În urma analizei, s-au atestat mai multe aspecte structurale acestui tip de dialog, cel mai important element fiind structurarea „în doi timpi” a intervențiilor discursive: evidențierea de către persoana care conduce dialogul a unui aspect implicit în ceea ce spune celălalt, urmată de verificarea, printr-o întrebare, a validității interpretării. Interlocutorul lui poate să accepte sau să respingă interpretarea, adesea indiferent dacă ea este validă sau nu, după care urmează răspunsul la întrebarea adresată.