Rezumat
Articolul explorează reprezentările poetice ale copilăriei în textele unor autori basarabeni contemporani, exponenți ai diverselor generații de creație (Irina Nechit, Andrei Țurcanu, Nicolae Popa, Artiom Oleacu, Artur Cojocaru, Ana Donțu). Se propune o abordare hermeneutică a textelor poetice prin prisma concepției asupra timpului sacru a lui Mircea Eliade. Sub impulsul unei nostalgii a originilor, similară celei pe care omul religios o trăiește față de preexistența paradisiacă, actul de rememorare a copilăriei restructurează imaginea realității. Creația poetică devine, în acest sens, o modalitate de reanimare imaginară a trecutului individual cu impact revigorant asupra traumelor conștiinței, dar și un mediator activ al proceselor de reprezentare a lumii și de conturare a propriei identități.