Rezumat
Sufixul -escu „servește la formarea numelor de familie de formație românească”.Funcția exclusiv onomastică a sufixului -escu este patronimică și exprimă descendenţafamilială. Astfel, Grigorescu, format după modelul Grigore (prenumele tatălui) + sufixul-escu, poate fi înțeles ca „fiul lui Grigore”.
În actele moldovenești, derivate cu sufixul -escu se întâlnesc încă din secolul al XIV-lea. Cu timpul, când s-a înțeles mecanismul de formare și semnificația lor, acestederivate au devenit frecvente. Au apărut formații cu -escu nu numai de la prenume,după cum „e regula”, dar şi de la alte nume de referință. Oficializarea numelor formatecu sufixul -escu s-a produs abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, când încep săfuncţioneze ca nume de familie.
În antroponimia autohtonă, majoritatea patronimelor cu sufixul -escu sunt formatede la prenume şi supranume (diverse adjective, substantive şi verbe care, în prealabil, aufost substantivizate şi folosite ca antroponime).
Deși patronimele derivate cu sufixul -escu sunt mai puțin atestate în onomasticonulbasarabean decât în restul teritoriului românesc, totuși deosebim mai multe tipuri de formareale numelor de familie cu sufixul -escu. Temele la care se alipește sufixul -escu ne confirmăcă acest sufix este unul antroponimic, specific pentru formarea numelor de familie.