Recuperări identitare în romanul „Hipnotic” de Val Butnaru

Rezumat

Romanul Hipnotic de Val Butnaru prezintă faptele de conștiință ale unei familiia cărei integritate și identitate au fost anulate de un reprezentant al „binelui” ideologic,care a încercat să făurească, prin implicații indirecte, o viață „corectă” a omului nou, a omului vulnerabil, a omului dependent de autoflagelare și milă de sine. Astfel, întreaganarațiune difuzează aceeași dramă, fragmentată în zeci de mărturii aparent confuze alefraților gemeni. Împreună cu naratorul, frații dezbinați, orfani de ambii părinți, lipsiți deo certitudine clară despre apartenența și valoarea lor umană, țes o posibilă istorisirea cauzei suferinței interioare. De-a lungul lecturii, liniile labirintului se șterg și se absorbîn ființa personajelor ce experimentează variate forme de constelare a figurilor de puzzlegăsite în subsidiarul amintirilor. Aici, anamneza este unicul pilon existențial, cel mai maremister al vieții lor eșuate, ce-i adună, astfel, ca în fața unui foc sacru, pentru a se „împinge”hipnotic înapoi în viață, în rost, în sine, în subsolul casei părintești demolate. Până atunci,însă, frații încearcă diferite modalități de depășire a crizei identitare prin imitarea altormodele, personalități imaginare, ce le-ar putea oferi un sentiment de demnitate umană. Prinurmare, studiul de față își propune o evaluare critică a modului de reprezentare a condițieiindividului marcat de represiunile regimului totalitar.